epigramă sf [At: M. COSTIN, O. 327 / V: (înv) epigrăm sn, (îvr) ~mmătă / S și: (înv) ~mmă / A și: (înv) ~ma / Pl: ~e / E: fr épigramme, lat epigramma, ngr ἐπίγραμμα] 1 (Înv) Poezie scurtă, care aborda subiecte diferite. 2 Poezie lirică scurtă de proporții reduse, care satirizează trăsături negative, fapte, oameni etc., terminată cu o poantă (ironică) adesea rezultată din asociații neașteptate. 3 (Înv) Inscripție în versuri sau în proză, cu conținut epic sau elegiac, care era încrustată, mai ales la vechii greci, pe morminte, vase ornamentale etc. 4 (Asr) Vorbă de spirit, adeseori caustică. 5 (Înv) Ironie. 6 (Îla) De ~ Epigramatic (5).