9 definiții pentru epigramistă
epigramístă (-pi-gra-) s. f., g.-d. art. epigramístei; pl. epigramíste
epigramístă s. f. (sil. -gra-), pl. epigramíste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EPIGRAMÍST, -Ă, epigramiști, -ste, s. m. și f. Autor de epigrame. – Epigramă + suf. -ist.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIGRAMÍST, -Ă, epigramiști, -ste, s. m. și f. Autor de epigrame. – Epigramă + suf. -ist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epigramíst (-pi-gra-) s. m., pl. epigramíști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epigramíst s. m. (sil. -gra-), pl. epigramíști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EPIGRAMÍST, -Ă s.m. și f. Autor de epigrame. [< fr. épigrammiste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIGRAMÍST, -Ă s. m. f. autor de epigrame. (< it. epigrammista)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EPIGRAMÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Autor de epigrame. /<fr. épigrammiste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: epigramistă
epigramistă substantiv feminin
- silabație: -gra-
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | epigramistă | epigramista |
| plural | epigramiste | epigramistele | |
| genitiv-dativ | singular | epigramiste | epigramistei |
| plural | epigramiste | epigramistelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||