7 definiții pentru epigrafic
Explicative DEX
epigrafic, ~ă [At: LM / S și: (înv) ~aph~ / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épigraphique, ger epigraphisch] 1 a Care se ocupă cu epigrafia. 2 a Care caracterizează epigrafia. 3 a Privitor la epigrafie. 4 a De epigrafie. 5 sf (Rar) Epigrafie. 6 a (D. monumente, obiecte vechi cu valoare istorică) Care cuprinde un epigraf (3).
*EPIGRAFIC adj. 🏛 1 Ce e propriu epigrafiei: stil ~ ¶ 2 Privitor la epigrafie: descoperire ~ă [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
* EPIGRAFIC adj. 🏛 1 Ce e propriu epigrafiei: stil ~ ¶ 2 Privitor la epigrafie: descoperire ~ă [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
EPIGRAFIC, -Ă adj. Referitor la epigrafie. [< fr. épigraphique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epigrafic a. relativ la epigrafie: descoperiri epigrafice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*epigráfic, -ă adj. (d. epigrafie). Relativ la epigrafie: descoperirĭ epigrafice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
epigrafic adj. m. (sil. -gra-), pl. epigrafici; f. sg. epigrafică, pl. epigrafice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -gra-
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
epigrafic, epigraficăadjectiv
- 1. Referitor la epigrafie. DN
etimologie:
- épigraphique DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.