epigraf sn, (îvr) sm [At: (a. 1814) BV III, 98 / Pl: ~e / V: (înv) ~ă sf / S și: (înv) ~aph / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: ngr ἐπιγραφή] 1 Scurtă maximă sau enunțare (citată dintr-un autor) pusă la începutul unei cărți, al unui capitol etc. pentru a indica, în rezumat, conținutul sau spiritul în care s-a scris Si: moto Vz titlu. 2 Inscripție plasată pe fațada unei construcții, a unui monument etc. pentru a indica data, destinația etc. 3 (Imp) Epigrafist.