6 definiții pentru epigonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epigonic, ~ă [At: VIANU, A. P. 92 / Pl: ~ci, ~ce / E: epigon + -ic] 1-8 a Caracteristic epigonilor (1-4) și creațiilor lor. 9-12 a De epigon (1-4). 13-16 a Referitor la epigon (1-4). 17-20 av În felul epigonilor (1-4). 21-28 a Caracteristic epigonismului (1-8).

EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.

EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.

EPIGÓNIC, -Ă adj. De epigon (2) [în DN]. [Cf. it. epigonico].

EPIGÓNIC, -Ă adj. de epigon (2). (< it. epigonico)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*epigónic adj. m., pl. epigónici; f. epigónică, pl. epigónice

epigónic adj. m., pl. epigónici; f. sg. epigónică, pl. epigónice

Intrare: epigonic
epigonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epigonic
  • epigonicul
  • epigonicu‑
  • epigonică
  • epigonica
plural
  • epigonici
  • epigonicii
  • epigonice
  • epigonicele
genitiv-dativ singular
  • epigonic
  • epigonicului
  • epigonice
  • epigonicei
plural
  • epigonici
  • epigonicilor
  • epigonice
  • epigonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)