6 definiții pentru epigonic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epigonic, ~ă [At: VIANU, A. P. 92 / Pl: ~ci, ~ce / E: epigon + -ic] 1-8 a Caracteristic epigonilor (1-4) și creațiilor lor. 9-12 a De epigon (1-4). 13-16 a Referitor la epigon (1-4). 17-20 av În felul epigonilor (1-4). 21-28 a Caracteristic epigonismului (1-8).
EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIGÓNIC, -Ă adj. De epigon (2) [în DN]. [Cf. it. epigonico].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIGÓNIC, -Ă adj. de epigon (2). (< it. epigonico)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*epigónic adj. m., pl. epigónici; f. epigónică, pl. epigónice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epigónic adj. m., pl. epigónici; f. sg. epigónică, pl. epigónice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||