epiglotă sf [At: KRETZULESCU, A. 280/2 / V: (îvr) ~te sfp / Pl: ~te și (înv) ~tii / E: fr épiglotte] Membrană fibrocartilaginoasă, așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, împiedicând pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. corectat(ă)