3 definiții pentru epiglotic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epiglotic, ~ă a [At: LM / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épiglottique] (Rar) Care aparține epiglotei.
EPIGLOTIC, -Ă adj. Al epiglotei. [< fr. épiglottique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epiglotic adj. m. (sil. -glo-), pl. epiglotici; f. sg. epiglotică, pl. epiglotice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: epiglotic
epiglotic adjectiv
- silabație: -glo-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
epiglotic, epigloticăadjectiv
- 1. Al epiglotei. DN
etimologie:
- épiglottique DN