4 definiții pentru epigeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epigeu, ~ee a [At: DN3 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr épigé] 1 (D. plante, animale) Care trăiește la suprafața pământului. 2 (D. germinație) În care cotiledoanele sunt la suprafața pământului.

EPIGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. hipogeu) Care trăiește la suprafața pământului. ♦ (Despre un mod de germinație) În care cotiledoanele sunt la suprafața pământului. [< fr. épigé, cf. gr. epi – pe, ge – pământ].

EPIGÉU, -ÉE adj. (despre animale, plante) care trăiește, crește la suprafața solului. (< fr. épigé)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epigéu adj. m., f. epigée; pl. m. și f. epigéi

Intrare: epigeu
epigeu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epigeu
  • epigeul
  • epigeu‑
  • epigee
  • epigeea
plural
  • epigei
  • epigeii
  • epigee
  • epigeele
genitiv-dativ singular
  • epigeu
  • epigeului
  • epigee
  • epigeei
plural
  • epigei
  • epigeilor
  • epigee
  • epigeelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)