4 definiții pentru epigeu

epigeu, ~ee a [At: DN3 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr épigé] 1 (D. plante, animale) Care trăiește la suprafața pământului. 2 (D. germinație) În care cotiledoanele sunt la suprafața pământului.

epigéu adj. m., f. epigée; pl. m. și f. epigéi

EPIGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. hipogeu) Care trăiește la suprafața pământului. ♦ (Despre un mod de germinație) În care cotiledoanele sunt la suprafața pământului. [< fr. épigé, cf. gr. epi – pe, ge – pământ].

EPIGÉU, -ÉE adj. (despre animale, plante) care trăiește, crește la suprafața solului. (< fr. épigé)

Intrare: epigeu
epigeu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epigeu epigeul epigee epigeea
plural epigei epigeii epigee epigeele
genitiv-dativ singular epigeu epigeului epigee epigeei
plural epigei epigeilor epigee epigeelor
vocativ singular
plural