3 definiții pentru epiforic
epiforic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ci, ~ce / E: epiforă + -ic] Referitor la epiforă (2).
epifóric adj. m., pl. epifórici; f. sg. epifórică, pl. epifórice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EPIFÓRIC, -Ă adj. Referitor la epiforă. [< fr. épiphorique, cf. germ. epiphorisch].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: epiforic
epiforic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | epiforic | epiforicul | epiforică | epiforica |
| plural | epiforici | epiforicii | epiforice | epiforicele | |
| genitiv-dativ | singular | epiforic | epiforicului | epiforice | epiforicei |
| plural | epiforici | epiforicilor | epiforice | epiforicelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||