10 definiții pentru epifiză

EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.

EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.

EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capăt al unui os lung, format din țesut spongios. În epifize, materia osoasă, necompactă, este formată dintr-o rețea de mici lamele. ANATOMIA 135. 2. Glanda pineală.

epifíză s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze

epifíză s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze

EPIFÍZĂ s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.)

EPIFÍZĂ s.f. 1. Extremitatea mai umflată a unui os lung. 2. Glanda pineală. [< fr. épiphyse, cf. gr. epi – deasupra, physis – creștere].

EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr. épiphyse)

EPIFÍZĂ ~e f. 1) Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală. 2) Extremitate lărgită și spongioasă a unui os tubular. /<fr. épiphyse


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPIFÍZĂ s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.)

Intrare: epifiză
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epifi epifiza
plural epifize epifizele
genitiv-dativ singular epifize epifizei
plural epifize epifizelor
vocativ singular
plural