11 definiții pentru epifiză

epifi sf [At: LM / Pl: ~ze / E: fr épiphyse] 1 Capătul oaselor, format din țesut spongios. 2 (Șîs glandă ~) Glanda pineală Si: pineal.

EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.

EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.

EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capăt al unui os lung, format din țesut spongios. În epifize, materia osoasă, necompactă, este formată dintr-o rețea de mici lamele. ANATOMIA 135. 2. Glanda pineală.

epifíză s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze

epifíză s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze

EPIFÍZĂ s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.)

EPIFÍZĂ s.f. 1. Extremitatea mai umflată a unui os lung. 2. Glanda pineală. [< fr. épiphyse, cf. gr. epi – deasupra, physis – creștere].

EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr. épiphyse)

EPIFÍZĂ ~e f. 1) Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală. 2) Extremitate lărgită și spongioasă a unui os tubular. /<fr. épiphyse


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPIFI s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.)

Intrare: epifiză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifi
  • epifiza
plural
  • epifize
  • epifizele
genitiv-dativ singular
  • epifize
  • epifizei
plural
  • epifize
  • epifizelor
vocativ singular
plural