2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPIFENOMENALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al epifenomenalismului. (după fr. épiphénoméniste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epifenomenalíst s. m., pl. epifenomenalíști; f. sg. epifenomenalístă, pl. epifenomenalíste


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EPIFENOMENALÍST, -Ă adj. v. epifenomenist.

Intrare: epifenomenalist (adj.)
epifenomenalist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifenomenalist
  • epifenomenalistul
  • epifenomenalistu‑
  • epifenomenalistă
  • epifenomenalista
plural
  • epifenomenaliști
  • epifenomenaliștii
  • epifenomenaliste
  • epifenomenalistele
genitiv-dativ singular
  • epifenomenalist
  • epifenomenalistului
  • epifenomenaliste
  • epifenomenalistei
plural
  • epifenomenaliști
  • epifenomenaliștilor
  • epifenomenaliste
  • epifenomenalistelor
vocativ singular
plural
Intrare: epifenomenalist (s.m.)
epifenomenalist substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifenomenalist
  • epifenomenalistul
  • epifenomenalistu‑
plural
  • epifenomenaliști
  • epifenomenaliștii
genitiv-dativ singular
  • epifenomenalist
  • epifenomenalistului
plural
  • epifenomenaliști
  • epifenomenaliștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)