8 definiții pentru epifenomenalism epifenomenism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epifenomenalism sn [At: DER / V: ~nism / Pl: ~e / E: fr épiphénoménalisme] Teorie după care conștiința este un epifenomen (1) al proceselor biologice.

EPIFENOMENALÍSM s. n. Concepție filosofică după care conștiința este un simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. – Din fr. épiphénoménalisme.

EPIFENOMENALÍSM s. n. Concepție filosofică după care conștiința este un simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. – Din fr. épiphénoménalisme.

EPIFENOMENALÍSM s.n. Concepție antiștiințifică potrivit căreia conștiința este un epifenomen. [Var. epifenomenism s.n. / cf. fr. épiphénoménisme].

EPIFENOMENALÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia conștiința ar fi simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. (după fr. épiphénoménisme)

epifenomenism sn vz epifenomenalism

EPIFENOMENÍSM s.n. v. epifenomenalism.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: epifenomenalism
epifenomenalism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifenomenalism
  • epifenomenalismul
  • epifenomenalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • epifenomenalism
  • epifenomenalismului
plural
vocativ singular
plural
epifenomenism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifenomenism
  • epifenomenismul
  • epifenomenismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • epifenomenism
  • epifenomenismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)