6 definiții pentru epifenomen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epifenomen sn [At: IBRĂILEANU, A. 186 / Pl: ~e / E: fr épiphénomène] 1 (Flz) Fenomen secundar care nu influențează apariția sau dezvoltarea fenomenului esențial pe care îl însoțește. 2 Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta.

EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.

EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.

EPIFENOMÉN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène].

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epifenomén s. n., pl. epifenoméne

epifenomén s. n., pl. epifenoméne

Intrare: epifenomen
epifenomen substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epifenomen
  • epifenomenul
  • epifenomenu‑
plural
  • epifenomene
  • epifenomenele
genitiv-dativ singular
  • epifenomen
  • epifenomenului
plural
  • epifenomene
  • epifenomenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)