6 definiții pentru „epifenomen”   declinări

EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.

EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.

epifenomén s. n., pl. epifenoméne

epifenomén s. n., pl. epifenoméne

EPIFENOMÉN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène].

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène)