4 definiții pentru epicriză

epicri sf [At: LM / Pl: ~ze / E: fr épicrise] (Med) Ansamblu de fenomene care caracterizează o boală, pe baza căruia se poate stabili diagnosticul și tratamentul pacientului.

epicríză s. f., g.-d. art. epicrízei

EPICRÍZĂ s.f. (Med.) Concluzie medicală pe foaia de observație asupra unui caz tratat. [< fr. épicrise, cf. gr. epi – deasupra, krisis – judecată].

EPICRÍZĂ s. f. concluzie medicală pe foaia de observație asupra unui caz examinat și tratat. (< fr. épicrise)

Intrare: epicriză
epicriză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epicri epicriza
plural
genitiv-dativ singular epicrize epicrizei
plural
vocativ singular
plural