4 definiții pentru epicoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epicoriu, ~ie a [At: DN3 / P: ~riu / Pl: ~ii / E: it epicorio] (Liv) 1 Indigen. 2 Nativ.

EPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [Pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios].

EPICÓRIU, -IE adj. indigen; nativ. (< it. epicorio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epicóriu adj. m. (sil. -riu), f. epicórie (sil. -ri-e-); pl. m. și f. epicórii

Intrare: epicoriu
epicoriu adjectiv
  • silabație: -riu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epicoriu
  • epicoriul
  • epicoriu‑
  • epicorie
  • epicoria
plural
  • epicorii
  • epicoriii
  • epicorii
  • epicoriile
genitiv-dativ singular
  • epicoriu
  • epicoriului
  • epicorii
  • epicoriei
plural
  • epicorii
  • epicoriilor
  • epicorii
  • epicoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)