4 definiții pentru epicoriu

epicoriu, ~ie a [At: DN3 / P: ~riu / Pl: ~ii / E: it epicorio] (Liv) 1 Indigen. 2 Nativ.

epicóriu adj. m. (sil. -riu), f. epicórie (sil. -ri-e-); pl. m. și f. epicórii

EPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [Pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios].

EPICÓRIU, -IE adj. indigen; nativ. (< it. epicorio)

Intrare: epicoriu
epicoriu adjectiv
  • silabație: -riu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epicoriu epicoriul epicorie epicoria
plural epicorii epicoriii epicorii epicoriile
genitiv-dativ singular epicoriu epicoriului epicorii epicoriei
plural epicorii epicoriilor epicorii epicoriilor
vocativ singular
plural