2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epiciclu sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr épicycle] 1 Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix Si: (îvr) epicerc. 2 (Glg) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. corectată

EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.

EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.

EPICÍCLU s.n. 1. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. 2. (Geol.) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. [Pl. -le, -luri. / < fr. épicycle, cf. gr. epi – deasupra, kyklos – cerc].

EPICÍCLU s. n. 1. ~ ♦ Mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuși un alt cerc mult mai mare (deferent).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epicíclu (-ci-clu) s. n., art. epicíclul; pl. epicícluri

Intrare: epiciclu (pl. epicicle)
epiciclu (pl. epicicle) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epiciclu
  • epiciclul
  • epiciclu‑
plural
  • epicicle
  • epiciclele
genitiv-dativ singular
  • epiciclu
  • epiciclului
plural
  • epicicle
  • epiciclelor
vocativ singular
plural
Intrare: epiciclu (pl. epicicluri)
epiciclu (pl. epicicluri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epiciclu
  • epiciclul
  • epiciclu‑
plural
  • epicicluri
  • epiciclurile
genitiv-dativ singular
  • epiciclu
  • epiciclului
plural
  • epicicluri
  • epiciclurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)