10 definiții pentru epicentru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPICÉNTRU, epicentre, s. n. Proiecția pe suprafața scoarței terestre a focarului unui cutremur unde intensitatea undei seismice este maximă. – Din fr. épicentre.

epicentru sn [At: SĂM. VI, 73 / Pl: ~re / E: fr épicentre] Punct de pe suprafața globului pământesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur unde intensitatea zguduirii este maximă.

EPICÉNTRU, epicentre, s. n. Punct de pe suprafața globului pământesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur și unde intensitatea zguduirii este maximă. – Din fr. épicentre.

EPICÉNTRU, epicentre, s. n. (Geol.) Loc de pe suprafața globului, așezat deasupra focarului unui cutremur.

EPICÉNTRU s.n. Regiune de pe suprafața Pământului situată deasupra focarului unui cutremur. [După fr. épicentre, cf. gr. epi – deasupra, kentron – centru].

EPICÉNTRU s. n. regiune de pe suprafața Pământului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare. (< fr. épicentre)

EPICÉNTRU ~e n. 1) Punct de pe suprafața pământului, situat deasupra focarului unui cutremur de pământ, unde intensitatea zguduirii este maximă. 2) Proiecție pe suprafața pământului a centrului unei explozii nucleare. 3) fig. Parte esențială în procesul desfășurării unei activități, a unei acțiuni sau a unui eveniment. [Sil. e-pi-cen-tru] /<fr. épicentre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epicéntru s. n., art. epicéntrul; pl. epicéntre

epicéntru s. n., art. epicéntrul; pl. epicéntre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

epicentru, epicentre s. n. (pub., fig.) punct fierbinte al unui conflict

Intrare: epicentru
epicentru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epicentru
  • epicentrul
  • epicentru‑
plural
  • epicentre
  • epicentrele
genitiv-dativ singular
  • epicentru
  • epicentrului
plural
  • epicentre
  • epicentrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

epicentru

  • 1. Proiecția pe suprafața scoarței terestre a focarului unui cutremur unde intensitatea undei seismice este maximă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Proiecție pe suprafața pământului a centrului unei explozii nucleare.
    surse: NODEX
  • 3. figurat Parte esențială în procesul desfășurării unei activități, a unei acțiuni sau a unui eveniment.
    surse: NODEX

etimologie: