EPICENTRU, epicentre, s. n. Proiecția pe suprafața scoarței terestre a focarului unui cutremur unde intensitatea undei seismice este maximă. – Din fr. épicentre.

epicentru sn [At: SĂM. VI, 73 / Pl: ~re / E: fr épicentre] Punct de pe suprafața globului pământesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur unde intensitatea zguduirii este maximă.

*EPICENTRU (pl. -tre) sn. 🗺 Punctul de pe suprafața globului de unde se propagă sguduiturile unui cutremur [fr.].

* EPICENTRU (pl. -tre) sn. 🗺 Punctul de pe suprafața globului de unde se propagă sguduiturile unui cutremur [fr.].

EPICENTRU, epicentre, s. n. Punct de pe suprafața globului pământesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur și unde intensitatea zguduirii este maximă. – Din fr. épicentre.

EPICENTRU, epicentre, s. n. (Geol.) Loc de pe suprafața globului, așezat deasupra focarului unui cutremur.

EPICENTRU, epicentre, s. n. Loc de pe suprafața globului situat deasupra focarului unui cutremur. – Fr. épicentre (< gr.).

EPICENTRU s.n. Regiune de pe suprafața Pămîntului situată deasupra focarului unui cutremur. [După fr. épicentre, cf. gr. epi – deasupra, kentron – centru].

EPICENTRU s. n. regiune de pe suprafața Pământului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare. (< fr. épicentre)

EPICENTRU ~e n. 1) Punct de pe suprafața pământului, situat deasupra focarului unui cutremur de pământ, unde intensitatea zguduirii este maximă. 2) Proiecție pe suprafața pământului a centrului unei explozii nucleare. 3) fig. Parte esențială în procesul desfășurării unei activități, a unei acțiuni sau a unui eveniment. [Sil. e-pi-cen-tru] /<fr. épicentre

epicentru s. n., art. epicentrul; pl. epicentre

epicentru s. n., art. epicentrul; pl. epicentre

epicentru s. n., art. epicentrul; pl. epicentre

epicentru, epicentre s. n. (pub., fig.) punct fierbinte al unui conflict