12 definiții pentru epicarp epicarpiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epicarp sn [At: CAIET, 82r/15 / V: (înv) ~piu / Pl: ~uri, (înv) ~i, ~e / E: fr épicarpe, it epicarpio, cf ngr επικαρπιος] Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante Si: exocarp, pieliță.

EPICÁRP, epicarpuri, s. n. Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță. – Din fr. épicarpe.

EPICÁRP, (rar) epicarpuri, s. n. Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță. – Din fr. épicarpe.

EPICÁRP, (rar) epicarpuri, s. n. Membrană subțire care acoperă fructul unei plante. V. pericarp.

EPICÁRP s.n. Pielița care învelește fructul unei plante. [< fr. épicarpe, cf. gr. epi – deasupra, karpos – fruct].

EPICÁRP s. n. pieliță care învelește fructul unei plante. (< fr. épicarpe)

EPICÁRP ~uri n. Pieliță care învelește partea exterioară a fructului unei plante. /<fr. épicarpe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epicárp (pieliță a fructului) s. n., pl. epicárpuri

epicárp s. n., pl. epicárpuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPICÁRP s. (BOT.) exocarp, pieliță. (~ al unui fruct.)

EPICARP s. (BOT.) exocarp, pieliță. (~ al unui fruct.)

Intrare: epicarp
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epicarp
  • epicarpul
  • epicarpu‑
plural
  • epicarpuri
  • epicarpurile
genitiv-dativ singular
  • epicarp
  • epicarpului
plural
  • epicarpuri
  • epicarpurilor
vocativ singular
plural
epicarpiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)