7 definiții pentru epibat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epibat sm [At: DN2 / Pl: ~ați / E: fr épibat] (Îvr) Soldat din marina grecească.

EPIBÁT, epibați, s. m. Soldat care făcea parte din marina grecească. – Din fr. épibate, ngr. epibátis.

EPIBÁT, epibați, s. m. Soldat care făcea parte din marina grecească. – Din fr. épibate, ngr. epibátis.

EPIBÁT s.m. Soldat din marina grecească. [< fr. épibate, gr. epibates].

EPIBÁT s. m. soldat din marina grecească. (< fr. épibate, gr. epibates)

epic, ~ă [At: HELIADE, GR. P. 19/3 / Pl: ~ci, ~ce / E: lat epicus, fr épique, cf it epico] 1 a (D. opere, subiecte, creații literare) Care narează fapte ale eroilor unor întâmplări reale sau imaginare Si: (înv) epicesc (3). 2-3 sma (Șîs gen ~) (Gen literar) care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. 4-5 sfa (Operă literară) care narează fapte ale eroilor unor întâmplări reale sau imaginare. 6-7 sfa (Pex) Povestire (sau care povestește). 8 sf Totalitate a operelor literare având la bază narațiunea. 9 a (D. un scriitor) Care compune opere având la bază narațiunea. 10 a Care este întrebuințat în opere cu caracter narativ Si: (înv) epicesc (1). 11 a Specific operelor cu caracter narativ Si: (înv) epicesc (2). 12 a Asemănător cu faptele povestite în epopei sau în poeme eroice. 13 a Demn de o epopee. 14 a De proporții vaste Si: grandios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epibát s. m., pl. epibáți

epibát s. m., pl. epibáți

Intrare: epibat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epibat
  • epibatul
  • epibatu‑
plural
  • epibați
  • epibații
genitiv-dativ singular
  • epibat
  • epibatului
plural
  • epibați
  • epibaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)