epenteză (gr. epenthesis „adaus înlăuntru”), figură realizată prin adăugarea unui sunet neetimologic în mijlocul cuvântului din nevoia unei mai bune reliefări a structurii sale silabice (orientată fie prin analogie, fie prin contaminare) (I): rom.: „cerșit”, „codobaltură”, „fitecine”; fr.; „nombre” (lat. numerus), „chambre” (lat. camera), „cendre” (lat. cinerem).