6 definiții pentru epecie

EPECÍE, epecii, s. f. Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii. – Din fr. épecie.

EPECÍE, epecii, s. f. Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii. – Din fr. épecie.

epecíe s. f., art. epecía, g.-d. art. epecíei; pl. epecíi, art. epecíile

epecíe s. f., art. epecía, g.-d. art. epecíei; pl. epecíi, art. epecíile (sil. -ci-i-)

EPECÍE s.f. (Biol.) Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii. [Gen. -iei. / < fr. époecie, cf. gr. epi – pe, oikos – casă].

EPECÍE s. f. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viață de către indivizii altor specii. (< fr. époecie)

Intrare: epecie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epecie epecia
plural epecii epeciile
genitiv-dativ singular epecii epeciei
plural epecii epeciilor
vocativ singular
plural