10 definiții pentru epavă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPÁVĂ, epave, s. f. Navă scufundată sau eșuată. ♦ Fig. Persoană ajunsă într-o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. épave.

epa sf [At: M. I. CARAGIALE, C. 105 / Pl: ~ve / E: fr épave] 1 Carcasă a unei nave scufundate sau eșuate. 2 Navă distrusă sau naufragiată. 3 (Pex) Rămășiță. 4 Obiect abandonat. 5 (Fig) Persoană ajunsă într-o stare fizică și morală deplorabilă.

EPÁVĂ, epave, s. f. Rămășiță a unei nave scufundate sau eșuate. ♦ Fig. Persoană ajunsă într-o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. épave.

EPÁVĂ, epave, s. f. Rămășiță a unei nave distruse sau naufragiate, care plutește în larg sau este adusă de valuri în apropierea țărmului ori pe țărm. Apa se oprea acolo învîrtindu-se cîtva timp în loc, în ochiul de anafor format de epava unui vechi vapor. BART, S. M. 71. ♦ Fig. Persoană ajunsă în mizerie fizică și morală.

EPÁVĂ s.f. 1. Resturi, rămășițe ale unei nave distruse sau naufragiate, aruncate de mare pe țărm; navă distrusă sau naufragiată. 2. (Fig.) Om distrus, ruinat (fizic și moral). [< fr. épave].

EPÁVĂ s. f. 1. (parte dintr-o) navă naufragiată sau eșuată. 2. (fig.) om distrus, ruinat (fizic și moral). (< fr. épave)

EPÁVĂ ~e f. 1) Rest al unei nave naufragiate. 2) fig. Persoană care a decăzut din punct de vedere fizic și moral. [G.-D. epavei] /<fr. épave

*epávă f., pl. e (fr. ’epave, „speriat”, apoĭ „epavă”, d. lat. expavídus, spăĭmîntat. Întîĭ s’a zis despre oile saŭ albinele speriate, care se împrăștie, apoĭ despre sfărîmăturile uneĭ corăbiĭ sfărămate. V. spăĭmînt). Sfărîmătură de corabie saŭ din alt vehicul. Fig. Rest, rămășiță (dintr’o avere, dintr’un partid, dintr’o sănătate): acest om e o epavă din ceĭa ce a fost.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epa s. f., g.-d. art. epavei; pl. epave

epávă s. f., g.-d. art. epávei; pl. epáve

Intrare: epavă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epa
  • epava
plural
  • epave
  • epavele
genitiv-dativ singular
  • epave
  • epavei
plural
  • epave
  • epavelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epa, epavesubstantiv feminin

  • 1. Navă scufundată sau eșuată. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Apa se oprea acolo învîrtindu-se cîtva timp în loc, în ochiul de anafor format de epava unui vechi vapor. BART, S. M. 71. DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană ajunsă într-o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.