10 definiții pentru eon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eon sm [At: DN2 / P: e-on / A și: eon / Pl: ~i / E: fr éon] (La gnostici și neoplatonicieni) Ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care face posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor.

EÓN, eoni, s. m. 1. (Fil.; la gnostici) Fiecare dintre multiplele emanații, ipostaze, forme de manifestare ale divinității supreme unice. 2. (Geol.) Diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad. [Pr.: e-on] – Din fr. éon.

EÓN, eoni, s. m. Ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care fac posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor și a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon.

EÓN s.m. (Fil.) Spirit considerat de gnostici ca emanat dintr-o inteligență divină. [Pron. e-on. / < fr. éon, cf. gr. aion – eternitate].

EÓN s. m. (la neoplatonicieni și la gnostici) inteligență divină, putere eternă care face posibilă acțiunea acesteia asupra lucrurilor. (< fr. éon, gr. aion, eternitate)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eón s. m. (sil. e-on), pl. eóni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EÓN s. (FILOZ.) epocă, eră. (~ul dogmatic.)

EON s. (FILOZ.) epocă, eră. (~ dogmatic.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: eon
  • silabație: e-on
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eon
  • eonul
  • eonu‑
plural
  • eoni
  • eonii
genitiv-dativ singular
  • eon
  • eonului
plural
  • eoni
  • eonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)