15 definiții pentru eolian

EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien.

EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorește acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien.

EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vînt. În vederea studierii posibilităților de utilizare a energiei eoliene din țara noastră și [a] dezvoltării construcției de motoare eoliene, s-a construit un tip original de anemograf cu ajutorul căruia vom putea stabili regimul vînturilor din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 5/3. ♦ Formație eoliană = formație geologică (dune, loess etc.) a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vîntului. – Pronunțat: e-o-li-an.

eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne

eolián adj. m. (sil. e-o-li-an), pl. eoliéni (sil. -li-eni); f. sg. eoliánă, pl. eoliéne

EOLIÁN, -Ă adj. Acționat (sau produs) de vânt; anemogen. ◊ Depozit eolian = sediment format dintr-un material transportat de vânt. [Pron. e-o-li-an. / < fr. éolien, cf. Eolus – zeul vânturilor la greci].

EOLIÁN, -Ă adj. acționat de vânt; anemogen. ♦ formație ~ă = formație geologică provenind din acțiunea de transport, sedimentare sau de eroziune a vântului; harpă ~ă = instrument muzical ale cărui corzi, întinse, sunt puse în vibrație sub acțiunea vântului. (< fr. éolien)

EOLIÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care se datorește acțiunii vântului. Energie ~ană. [Sil. e-o-li-an] /<fr. éolien

eolian a. relativ la Eol: harpă eoliană, instrument de coarde ce vântul le face să vibreze. ║ din Eolida: dialect eolian.

*eolián, -ă s. și adj. Locuitor din Eolia; eolic. Modu eolian saŭ eolic, unu din modurile vechiĭ muzicĭ greceștĭ. Harpa eoliană (d. Eol, regele vînturilor), instrument cu coarde care vibrează cînd bate vîntu.

Eolieni m. pl. unul din cele 4 triburi cari populară Grecia primitivă și cari emigrară apoi în Azia-Mică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EOLIÁN, -Ă (‹ 1 fr., 2 {s} gr. Aiolos „Eol, zeul vânturilor”) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Unul dintre cele patru triburi ale elenilor. ♦ Persoană aparținând acestui trib. 2. Adj. Care este acționat sau produs de vânt. ◊ Energie e. = energie cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. Relief e. = ansamblu de forme de relief sculptate prin acțiunea de eroziune (deflație și coraziune) și de acumulare. 3. Adj. (MUZ.) Mod. e. = mod medieval gregorian cu finala pe la.

eoliană, harfă ~ v. harfă; sunet (7).

harfă eoliană v. harfă; sunet.

EOLIENE, Insulele ~ v. Lipare, Insulele ~.

Intrare: eolian
eolian adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eolian eolianul eolia eoliana
plural eolieni eolienii eoliene eolienele
genitiv-dativ singular eolian eolianului eoliene eolienei
plural eolieni eolienilor eoliene eolienelor
vocativ singular
plural