4 definiții pentru eo


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eo- [At: DN3 / P: e-o- / E: fr éo-, cf gr eos „auroră”] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 De la început. 2 Cel mai vechi.

EO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „de la început”, „cel mai vechi”. [Pron. e-o-. / < fr. éo-, cf. gr. eos – auroră].

EO- elem. „de început, primitiv, preistoric”. (< fr. éo-, cf. gr. eos, auroră, zori)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EO- „primitiv, preistoric”. ◊ gr. eos „devreme, zori de zi” > fr. éo-, germ. id., engl. id. > rom. eo-.~antrop (v. -antrop), s. m., gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul; sin. omul de Piltdown; ~biogeneză (v. bio-, v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor care au dus la apariția vieții; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., formațiuni previi din care au rezultat, acum cîteva miliarde de ani, primele celule; ~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Epocă geologică cuprinzînd prima parte a perioadei paleogene. 2. adj., Care aparține acestei epoci geologice; ~lit (v. -lit1), s. n., piatră din epoca preistorică, cioplită grosolan, folosită de omul primitiv ca primă unealtă; ~litic (v. -litic1), s. n., adj., 1. s. n., Epoca pietrei cioplite. 2. adj., Care datează din această epocă; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță primitivă, anterioară protoplasmei; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., animale nevertebrate cu corpul format din segmente articulate sau inelate; ~zoic (v. -zoic), s. n., adj., 1. s. n., și adj., Proterozoic*. (1, 2). 2. adj., Care se referă la apariția vieții; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule formate din acizi ribonucleici, constituind prima etapă de formare a ribozomilor.