2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

enus sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 313 / A: ? / E: ngr αἰνός] (Grî; în limbajul bisericesc) Rugăciune de laudă rostită sau cântată (de preot) în timpul unei ectenii.

Enciclopedice

Enuș v. Ioan VI B 10.

Intrare: enus
enus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Enuș
Enuș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Enuș