2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

enunțat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~țiat, ~nciat / Pl: ~ați, ~e / E: enunța] 1 (D. idei, teorii, concluzii) Care a fost expus într-o formă clară (sau cu cuvinte precise). 2 (Îvr; pcf) Anunțat.

enunțat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) ~țiat1, ~nciat2 / Pl: (nob) ~uri / E: enunța] 1 Enunțare (1). 2 (Îvr; pcf) Anunțare.

enunciat2, ~ă a vz enunțat2

enunța vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 711 / V: (înv) ~ția, ~ncia, enoncia / Pzi: enunț, (înv) ez / E: fr énoncer, lat enuntiare] 1 (C. i. idei, teorii, concluzii etc.) A expune într-o formă clară Si: a exprima, a formula Vz a numi, a spune. 2 (Îvr; pcf) A anunța.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.

enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță

ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)

enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énoncer.Der. enunț, s. n.

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare

enunțà v. a exprima în termeni precizi.

*2) enúnț, a v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.

arată toate definițiile

Intrare: enunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) enunța enunțare enunțat enunțând singular plural
enunță enunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) enu (să) enu enunțam enunțai enunțasem
a II-a (tu) enunți (să) enunți enunțai enunțași enunțaseși
a III-a (el, ea) enunță (să) enunțe enunța enunță enunțase
plural I (noi) enunțăm (să) enunțăm enunțam enunțarăm enunțaserăm, enunțasem*
a II-a (voi) enunțați (să) enunțați enunțați enunțarăți enunțaserăți, enunțaseți*
a III-a (ei, ele) enunță (să) enunțe enunțau enunța enunțaseră
enoncia
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
enuncia
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
enunția
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: enunțat
enunțat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enunțat enunțatul enunța enunțata
plural enunțați enunțații enunțate enunțatele
genitiv-dativ singular enunțat enunțatului enunțate enunțatei
plural enunțați enunțaților enunțate enunțatelor
vocativ singular
plural
enunciat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)