7 definiții pentru enumerativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enumerativ, ~ă a [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 109, 4/3 / Pl: ~i, ~e / E: fr énumératif] (Rar) 1 Care conține o enumerare (2). 2 Care are caracterul unei enumerări (2). 3 Privitor la enumerare (2). 4 De enumerare (2).

ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif.

ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif.

ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Referitor la o enumerare; care conține o enumerare. Lista enumerativă a documentelor.

ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif].

ENUMERATÍV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve

enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. sg. enumeratívă, pl. enumeratíve

Intrare: enumerativ
enumerativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enumerativ
  • enumerativul
  • enumerativu‑
  • enumerati
  • enumerativa
plural
  • enumerativi
  • enumerativii
  • enumerative
  • enumerativele
genitiv-dativ singular
  • enumerativ
  • enumerativului
  • enumerative
  • enumerativei
plural
  • enumerativi
  • enumerativilor
  • enumerative
  • enumerativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)