2 intrări

4 definiții

ENUCLEÁT, -Ă adj. (biol.; despre celule) lipsit de un nucleu bine diferențiat din punct de vedere morfoanatomic. (< enuclea)

enucleá vb. (sil. -cle-a-), ind. prez. 1 sg. enucleéz, 3 sg. și pl. enucleeáză (sil. -cle-ea-)

ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].

ENUCLEÁ vb. tr. a extirpa un organ (ochi), o tumoare prin separare de țesuturile învecinate. ◊ (biol.) a îndepărta experimental nucleul. (< lat. enucleare)

Intrare: enucleat
enucleat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enucleat enucleatul enuclea enucleata
plural enucleați enucleații enucleate enucleatele
genitiv-dativ singular enucleat enucleatului enucleate enucleatei
plural enucleați enucleaților enucleate enucleatelor
vocativ singular
plural
Intrare: enuclea
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) enuclea enucleare enucleat enucleând singular plural
enucleea enucleați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) enucleez (să) enucleez enucleam enucleai enucleasem
a II-a (tu) enucleezi (să) enucleezi enucleai enucleași enucleaseși
a III-a (el, ea) enucleea (să) enucleeze enuclea enucleă enuclease
plural I (noi) enucleăm (să) enucleăm enucleam enuclearăm enucleaserăm, enucleasem*
a II-a (voi) enucleați (să) enucleați enucleați enuclearăți enucleaserăți, enucleaseți*
a III-a (ei, ele) enucleea (să) enucleeze enucleau enuclea enucleaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)