entropie sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ii / E: fr entropie] 1 Mărime de stare termică a unui sistem fizic închis, care indică sensul de evoluție macroscopică al acestuia. 2 (Tel) Cantitate de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3 (Pgn) Măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. 4 Stare prin care toate simbolurile unei secvențe comunicate au o probabilitate egală de a fi transmise potrivit teoriei informației. 5 (Îs) ~ estetică Stare de dezordine, de repartizare întâmplătoare a elementelor din care ia naștere opera de artă prin intervenția creatoare a artistului.

ENTROPÍE, entropii, s. f. Mărime de stare termică a sistemelor fizice care crește în cursul oricărei transformări ireversibile a lor și rămîne constantă în cursul oricărei transformări reversibile.

ENTROPÍE s.f. 1. (Fiz.) Mărime termodinamică de stare care reflectă ireversibilitatea proceselor fizice macroscopice. 2. (Telec.) Cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. ♦ Stare prin care toate simbolurile unei secvențe comunicate au o probabilitate egală de a fi transmise potrivit teoriei informației. ◊ Entropie estetică = stare de dezordine, de repartizare întâmplătoare a elementelor din care ia naștere opera de artă prin intervenția creatoare a artistului. [Gen. -iei. / < fr. entropie, gr. entropia].

ENTROPÍE s. f. 1. mărime care, în termodinamică, permite a evalua degradarea energiei unui sistem. ◊ măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. 2. (în teoria informației) grad de incertitudine, măsurat în biți, legat de mesajele pe care le emite o sursă. (< fr. entropie)

ENTROPÍE ~i f. Mărime fundamentală în teoria informației, raportată la un element al mesajului transmis. [G.-D. entropiei] /<fr. entropie

entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile

entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile

entropíe s.f. mărime statistică împrumutată în lingvistică din teoria comunicației; măsoară gradul de nedeterminare a unui fenomen.

ENTROPÍE s. f. (cf. fr. entropie): grad de incertitudine al apariției unui semnal în procesul de comunicare; el crește odată cu incertitudinea receptorului cu privire la răspunsul așteptat.