entitate sf [At: MAN. SĂNĂT. 16/19 / Pl: ~ități / E: fr entité, lat entitas, -tatis] 1 (În filozofia scolastică) Natura unui lucru, esența sa considerată în mod idealist și metafizic ca fiind distinctă de lucrul însuși și independentă de el. 2 Conținut de sine stătător. 3 Existență delimitată (ca întindere, importanță, valoare etc.) Si: realitate, existență, esență, natură.