opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

ENGRAMĂ, engrame, s. f. (Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. – Din fr. engramme, germ. Engramme.

ENGRAMĂ, engrame, s. f. (Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. – Din fr. engramme, germ. Engramme.

engramă sf [At: DN3 / Pl: ~me / E: fr engramme] (Med) Urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central.

ENGRAMĂ s.f. (Med.) Urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central. [< fr. engramme].

ENGRAMĂ s. f. urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central; mnemă. (< fr. engramme)

engramă s. f. (fig., livr.) Urmă lăsată în sistemul nervos de o anumită întâmplare Engrame este titlul unui volum de critică literară de I. Negoițescu, 1975. ◊ „«Devenire» e mai degrabă o engramă blagiană [...]” Săpt. 8 II 85 p. 2 (din fr. engramme; PR 1951; FC II 102; DEX-S)

engrama vb. I (rar) A exprima, a fixa ◊ „În lapidarele declarații călinesciene («Focurile masive, combustiile uriașe care fac să trosnească trunchiurile de copaci mișcă numai pe marii lirici») apar engramate deopotrivă orgoliul și slăbiciunea concepției sale [...]” R.lit. 9 II 84 p. 13 (din engramă)

Ortografice DOOM

engramă s. f., g.-d. art. engramei; pl. engrame

engramă s. f., g.-d. art. engramei; pl. engrame

engramă s. f., g.-d. art. engramei; pl. engrame

Enciclopedice

ENGRÁMĂ (< fr.) s. f. 1. (GENET.) Înscrierea unui caracter în memoria speciei (a genomului respectiv) conform teoriei mnemice a eredității. 2. (FIZIOL.) Totalitatea modificărilor biochimice, biofizice, fiziologice și morfologice din neuroni și căi nervoase, postulate ca premise pentru înmagazinarea (stocarea) experienței de viață. 3. (PSIH.) Conținutul unei urme memoriale.

Intrare: engramă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • engramă
  • engrama
plural
  • engrame
  • engramele
genitiv-dativ singular
  • engrame
  • engramei
plural
  • engrame
  • engramelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: engrama
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • engrama
  • engramare
  • engramat
  • engramatu‑
  • engramând
  • engramându‑
 singular plural
  • engramează
  • engramați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • engramez
 (să)
  • engramez
  • engramam
  • engramai
  • engramasem
a II-a (tu)
  • engramezi
 (să)
  • engramezi
  • engramai
  • engramași
  • engramaseși
a III-a (el, ea)
  • engramează
 (să)
  • engrameze
  • engrama
  • engramă
  • engramase
plural I (noi)
  • engramăm
 (să)
  • engramăm
  • engramam
  • engramarăm
  • engramaserăm
  • engramasem
a II-a (voi)
  • engramați
 (să)
  • engramați
  • engramați
  • engramarăți
  • engramaserăți
  • engramaseți
a III-a (ei, ele)
  • engramează
 (să)
  • engrameze
  • engramau
  • engramară
  • engramaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

engramă, engramesubstantiv feminin

  • 1. psihologie Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. DEX '09 DEX '98 DN DCR2
    • format_quote Engrame este titlul unui volum de critică literară de I. Negoițescu, 1975. DCR2
    • format_quote «Devenire» e mai degrabă o engramă blagiană [...] Săpt. 8 II 85 p. 2. DCR2
etimologie:

engrama, engramezverb

  • 1. rar Exprima, fixa. DCR2
    sinonime: exprima fixa
    • format_quote În lapidarele declarații călinesciene («Focurile masive, combustiile uriașe care fac să trosnească trunchiurile de copaci mișcă numai pe marii lirici») apar engramate deopotrivă orgoliul și slăbiciunea concepției sale [...] R.lit. 9 II 84 p. 13. DCR2
etimologie:
  • engramă DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.