energetism sns [At: IBRĂILEANU, S. L. 56 / E: fr énergétisme] 1 Curent filozofic apărut la sfârșitul sec. XIX care, rupând mișcarea de materie, interpretează toate fenomenele lumii ca manifestări ale unei energii lipsite de caracter material. 2 (Fig; rar) Însușirea de a avea energie (1).