6 definiții pentru eneadă

ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade.

ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade.

eneádă (rar) (grup de nouă obiecte) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. eneádei; pl. eneáde

eneádă s. f. (sil. -ne-a-), g.-d. art. eneádei; pl. eneáde

ENEÁDĂ s.f. (Ant.) Ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ♦ (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéade, cf. gr. enneas].

ENEÁDĂ s. f. (ant.) ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ◊ reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. (< fr. ennéade)

Intrare: eneadă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enea eneada
plural eneade eneadele
genitiv-dativ singular eneade eneadei
plural eneade eneadelor
vocativ singular
plural