7 definiții pentru endomorfism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

endomorfism sn [At: LTR2 / Pl: ~me / E: fr endomorphisme] 1 (Glg) Totalitatea schimbărilor pe care le suferă o magmă străbătând roci pe care le asimilează. 2 (Mat) Homomorfism de la o mulțime cu o structură dată de ea însăși.

ENDOMORFÍSM s. n. Totalitatea schimbărilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci și prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme.

ENDOMORFÍSM s. n. Totalitatea schimbărilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci și prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme.

ENDOMORFÍSM s.n. (Geol.) 1. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă o magmă la contactul cu unele roci pe care le asimilează. 2. (Mat.) Homomorfism de la o mulțime cu o structură dată de ea însăși. [< fr. endomorphisme, cf. gr. endon – înăuntru, morphe – formă].

ENDOMORFÍSM s. n. 1. totalitatea schimbărilor pe care le suferă o magmă la contactul cu unele roci pe care le asimilează. 2. (mat.) homomorfism la o mulțime cu o structură dată de ea însăși. (< fr. endomorphisme)

ENDOMORFÍSM n. Totalitate a schimbărilor care se produc în rocile eruptive în urma contactului cu alte roci sau prin asimilarea acestora. /<fr. endomorphisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: endomorfism
endomorfism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • endomorfism
  • endomorfismul
  • endomorfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • endomorfism
  • endomorfismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)