ENDEMISM s. n. (Biol.) Fenomen constând în existența unor specii, genuri, familii exclusiv pe un teritoriu determinat, relativ limitat. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endémisme, engl. endemism.

endemism sn [At: ENC. ROM. II 297 / Pl: ~e / E: endemie + -ism] 1 (Blg) Proprietate a unor specii de plante sau de animale, care trăiesc într-un anumit loc, de a ocupa arii restrânse, fiind în faza de început a dezvoltării lor sau în curs de dispariție. 2 Caracterul a ceea ce este endemic (3). 3 (Lpl) Specii de plante sau de animale care se caracterizează prin endemism (1).

ENDEMISM s. n. (Biol.) Particularitate a unor specii biologice de a trăi pe o anumită arie geografică. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endémisme, engl. endemism.

ENDEMISM s.n. Caracterul a ceea ce este endemic. ♦ Particularitate a unor specii, animale sau vegetale, de a viețui pe o arie restrînsă. [< fr. endémisme].

ENDEMISM s. n. 1. caracter endemic. 2. particularitate a unor specii animale sau vegetale de a viețui pe un areal restrâns; endemicitate. (< fr. endémisme, engl. endemism)

ENDEMISM ~e n. Particularitate a unor specii de animale sau de plante de a viețui numai într-un anumit loc de pe globul pământesc. /<fr. endémisme, engl. endemism

!endemism s. n., pl. endemisme

*endemism s. n.

endemism s. n.