ENDEMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique.

endemic, ~ă [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 106/1 / V: (înv) endimic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr endémique] 1-2 a, av (Într-un mod) constant. 3 a (D. plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu. 4 a (D. unele boli) Care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni. 5 a Care are caracter permanent în anumite locuri.

ENDEMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite locuri. – Din fr. endémique.

ENDEMIC, -Ă, endemici, -e, adj. (Despre unele boii) Care are cauze locale, specifice unei regiuni.

ENDEMIC, -Ă adj. (Despre boli) Specific unei țări, unei regiuni. [Cf. fr. endémique].

ENDEMIC, -Ă adj. 1. specific unui teritoriu; cu caracter de endemie. 2. (fig.) care bântuie constant într-un loc. (< fr. endémique)

ENDEMIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care ține de endemie; propriu endemiei. 2) (despre plante, animale etc.) Care trăiește în mod constant numai în anumite regiuni de pe Pământ. /<fr. endémique

endemic a. particular unei țări: boală endemică.

*endémic, -ă adj. (vgr. endemikós). Particular uneĭ țărĭ, unuĭ popor, maĭ ales vorbind de boale: cĭuma e endemică în India.

endimic, ~ă a vz endemic

endemic adj. m., pl. endemici; f. endemică, pl. endemice

endemic adj. m., pl. endemici; f. endemică, pl. endemice

endemic adj. m., pl. endemici; f. sg. endemică, pl. endemice

DISTROFIE ENDEMICĂ TIREOPATĂ s. v. gușă endemică.