9 definiții pentru encomiastic

encomiastic, ~ă [At: IORGA, L. II 540 / Pl: ~ici, ~ice / E: encomiast + -ic] 1-2 a, av (Cu caracter) laudativ Si: elogios, (îvr) encomiasticesc.

ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion.

ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion.

encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice

encomiástic adj. m. (sil. -mi-as-), pl. encomiástici; f. sg. encomiástică, pl. encomiástice

ENCOMIÁSTIC adj. v. elogios.

ENCOMIÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter panegiric, laudativ, elogios. [Pron. mi-as-. / < it. encomiastico].

ENCOMIÁSTIC, -Ă adj. cu caracter panegiric, laudativ, elogios. (< it. encomiastico)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ENCOMIASTIC adj. elogios, laudativ. (Cuvîntare ~.)

Intrare: encomiastic
encomiastic adjectiv
  • silabisire: -mi-as-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular encomiastic encomiasticul encomiastică encomiastica
plural encomiastici encomiasticii encomiastice encomiasticele
genitiv-dativ singular encomiastic encomiasticului encomiastice encomiasticei
plural encomiastici encomiasticilor encomiastice encomiasticelor
vocativ singular
plural