8 definiții pentru encomiastic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

encomiastic, ~ă [At: IORGA, L. II 540 / Pl: ~ici, ~ice / E: encomiast + -ic] 1-2 a, av (Cu caracter) laudativ Si: elogios, (îvr) encomiasticesc.

ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion.

ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion.

ENCOMIÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter panegiric, laudativ, elogios. [Pron. mi-as-. / < it. encomiastico].

ENCOMIÁSTIC, -Ă adj. cu caracter panegiric, laudativ, elogios. (< it. encomiastico)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice

encomiástic adj. m. (sil. -mi-as-), pl. encomiástici; f. sg. encomiástică, pl. encomiástice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ENCOMIÁSTIC adj. v. elogios.

ENCOMIASTIC adj. elogios, laudativ. (Cuvîntare ~.)

Intrare: encomiastic
encomiastic adjectiv
  • silabație: -mi-as-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encomiastic
  • encomiasticul
  • encomiasticu‑
  • encomiastică
  • encomiastica
plural
  • encomiastici
  • encomiasticii
  • encomiastice
  • encomiasticele
genitiv-dativ singular
  • encomiastic
  • encomiasticului
  • encomiastice
  • encomiasticei
plural
  • encomiastici
  • encomiasticilor
  • encomiastice
  • encomiasticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)