ENCLAVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. – Din fr. enclave.