8 definiții pentru encefalic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

encefalic, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 412/3 / V: (îvr) an~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr encéphalique] 1 Care aparține encefalului. 2 Care se referă la encefal. 3 Caracteristic encefalului. 4 De encefal.

ENCEFÁLIC, -Ă, encefalici, -ce, adj. Care aparține encefalului, privitor la encefal. – Din fr. encéphalique.

ENCEFÁLIC, -Ă, encefalici, -ce, adj. Care aparține encefalului, privitor la encefal. – Din fr. encéphalique.

ENCEFÁLIC, -Ă, encefalici, -e, adj. Care aparține encefalului sau privește encefalul.

ENCEFÁLIC, -Ă adj. Al encefalului. [Cf. fr. encéphalique].

ENCEFÁLIC, -Ă adj. al encefalului. (< fr. encéphalique)

*encefálic, -ă adj. (d. encefal). Anat. Al encefaluluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

encefálic adj. m., pl. encefálici; f. encefálică, pl. encefálice

encefálic adj. → cefalic

Intrare: encefalic
encefalic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encefalic
  • encefalicul
  • encefalicu‑
  • encefalică
  • encefalica
plural
  • encefalici
  • encefalicii
  • encefalice
  • encefalicele
genitiv-dativ singular
  • encefalic
  • encefalicului
  • encefalice
  • encefalicei
plural
  • encefalici
  • encefalicilor
  • encefalice
  • encefalicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)