7 definiții pentru enantiomorfism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enantiomorfism sn [At: MDT / P: ~ti-o~ / Pl: ~e / E: eg enantiomorphism, fr énantiomorphisme] Enantiomorfie.

ENANTIOMORFÍSM s. n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism.

ENANTIOMORFÍSM s. n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism.

ENANTIOMORFÍSM s.n. Proprietate a două entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern celor două entități. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphisme].

ENANTIOMORFÍSM s. n. enantiomorfie. (< fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

enantiomorfísm (-ti-o-) s. n.

enantiomorfísm s. n. (sil. -ti-o-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ENANTIOMORFÍSM s. (FIZ.) enantiomorfie.

Intrare: enantiomorfism
enantiomorfism substantiv neutru
  • silabație: -ti-o-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enantiomorfism
  • enantiomorfismul
  • enantiomorfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • enantiomorfism
  • enantiomorfismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)