7 definiții pentru enantem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enantem sn [At: ENC. ROM. / Pl: (rar) ~e / E: fr énanthème] Erupție care apare pe piele[1] în unele boli contagioase ca rujeola, scarlatina etc.

  1. Enantemul – εν (înăuntru) + ανθί, άνθος (floare) – este erupția pe mucoase, nu pe piele. — Ladislau Strifler

ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème.

ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème.

ENANTÉM s.n. (op. exantem) Erupție apărută pe fața interioară a unei cavități anatomice. [< fr. énanthème, cf. gr. en – în, anthein – a înflori].

ENANTÉM s. n. erupție pe mucoase în unele boli contagioase. (< fr. énanthème)

ENANTÉM ~e n. Erupție apărută pe mucoase, provocată de unele boli contagioase. /<fr. énantheme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

enantém s. n., pl. enantéme

enantém s. n., pl. enantéme

Intrare: enantem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enantem
  • enantemul
  • enantemu‑
plural
  • enanteme
  • enantemele
genitiv-dativ singular
  • enantem
  • enantemului
plural
  • enanteme
  • enantemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)