2 intrări

3 definiții

emusá vb., ind. prez. 3 sg. emuseáză

EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].

EMUSÁ vb. tr. a reda mai șters; a atenua, a slăbi. (< fr. émousser)

Intrare: emusare
emusare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emusare emusarea
plural emusări emusările
genitiv-dativ singular emusări emusării
plural emusări emusărilor
vocativ singular
plural
emusat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emusat emusatul emusa emusata
plural emusați emusații emusate emusatele
genitiv-dativ singular emusat emusatului emusate emusatei
plural emusați emusaților emusate emusatelor
vocativ singular
plural
Intrare: emusa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) emusa emusare emusat emusând singular plural
emusea emusați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emusez (să) emusez emusam emusai emusasem
a II-a (tu) emusezi (să) emusezi emusai emusași emusaseși
a III-a (el, ea) emusea (să) emuseze emusa emusă emusase
plural I (noi) emusăm (să) emusăm emusam emusarăm emusaserăm, emusasem*
a II-a (voi) emusați (să) emusați emusați emusarăți emusaserăți, emusaseți*
a III-a (ei, ele) emusea (să) emuseze emusau emusa emusaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)