2 intrări

6 definiții

emulá vb., ind. prez. 1 sg. emuléz, 3 sg. și pl. emuleáză

EMULÁ vb. tr. 1. a încuraja. 2. a simula funcționarea unui ordinator pe un ordinator de alt tip. (< fr. émuler)

A EMULÁ ~éz intranz. A participa la un concurs; a concura; a rivaliza. /<lat. aemulare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMULÁRE s. f. (Inform.) Proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise în limbajul mașină al unui alt sistem și de a obține performanțe similare în privința timpului de calcul. (după engl. emulation)

emulá vb. I A încuraja ◊ „Ce modele să urmărim sau să emulăm?” ◊ „22” 26/95 p. 11 (formație regresivă din emulație)

Intrare: emula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) emula emulare emulat emulând singular plural
emulea emulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emulez (să) emulez emulam emulai emulasem
a II-a (tu) emulezi (să) emulezi emulai emulași emulaseși
a III-a (el, ea) emulea (să) emuleze emula emulă emulase
plural I (noi) emulăm (să) emulăm emulam emularăm emulaserăm, emulasem*
a II-a (voi) emulați (să) emulați emulați emularăți emulaserăți, emulaseți*
a III-a (ei, ele) emulea (să) emuleze emulau emula emulaseră
Intrare: emulare
emulare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emulare emularea
plural emulări emulările
genitiv-dativ singular emulări emulării
plural emulări emulărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)