2 intrări

9 definiții

emu smi [At: ENC. ROM. / E: fr ému] Pasăre terestră acarenată, de talie mare, originară din Australia și din Tasmania, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap (Dromiceius novae hollanidae).

ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. emu, germ. Emu.

EMÚ s. m. invar. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). – Din fr. émou, germ. Emu.

ému (pasăre) s. m., art. émul; pl. ému

EMÚ s.m. Pasăre mare asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. [< fr. ému, germ. Emu].

EMÚ s. m. inv. pasăre mare, asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. (< fr. émou, germ. Emu)

EMÚ m. invar. Pasăre originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap. /<germ. Emu


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMU (< germ.) Pasăre terestră acarinată, de talie mare (până la 2 m), endemică în Australia și asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap, foarte bună alergătoare (70 km/h) și înotătoare (Dromiceius novaehollandiae). Specie ocrotită.

Intrare: emu (' -)
substantiv masculin (M68)
Surse flexiune: DOOM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emu emul
plural emu emu
genitiv-dativ singular emu emului
plural emu emulor
vocativ singular
plural
Intrare: emu (- ')
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DMLR, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emu emuul
plural emu
genitiv-dativ singular emu emuului
plural emu
vocativ singular
plural