2 intrări

8 definiții

ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. emu, germ. Emu.

EMÚ s. m. invar. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). – Din fr. émou, germ. Emu.

ému (pasăre) s. m., art. émul; pl. ému

EMÚ s.m. Pasăre mare asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. [< fr. ému, germ. Emu].

EMÚ s. m. inv. pasăre mare, asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. (< fr. émou, germ. Emu)

EMÚ m. invar. Pasăre originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap. /<germ. Emu


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMU (‹ germ.) Pasăre terestră acarinată, de talie mare (până la 2 m), endemică în Australia și asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap, foarte bună alergătoare (70 km/h) și înotătoare (Dromiceius novaehollandiae). Specie ocrotită.

Intrare: emu (' -)
emu (' -)
Surse flexiune: DOOM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emu emul
plural emu emu
genitiv-dativ singular emu emului
plural emu emulor
vocativ singular
plural
Intrare: emu (- ')
Surse flexiune: DMLR, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emu emuul
plural emu
genitiv-dativ singular emu emuului
plural emu
vocativ singular
plural