7 definiții pentru empiem empiemă empuemă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

empiem sn [At: MAN. SĂNĂT. 223/2 / P: ~pi-em / V: (înv) sf (Pl: ~e și, rar, ~iate), ~pue sf / S și: (înv) empyem / Pl: ~uri, ~e / E: fr empyème, ngr έμπνημα] 1 Formare și acumulare de puroi într-o cavitate a organismului. 2 (Spc) Pleurezie purulentă Si: piotorax. 3 Operație chirurgicală care constă în deschiderea toracelui pentru a se scoate puroiul din cavitatea pleurală și a se face spălături antiseptice.

EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi].

EMPIÉM s. n. acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. (< fr. empyème)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

empiém (-pi-em) s. n., pl. empiémuri

empiém s. n. (sil. -pi-em), pl. empiémuri

Intrare: empiem
empiem (pl. empiemuri) substantiv neutru
  • silabație: -pi-em
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • empiem
  • empiemul
  • empiemu‑
plural
  • empiemuri
  • empiemurile
genitiv-dativ singular
  • empiem
  • empiemului
plural
  • empiemuri
  • empiemurilor
vocativ singular
plural
empiem (pl. empieme) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • empiem
  • empiemul
  • empiemu‑
plural
  • empieme
  • empiemele
genitiv-dativ singular
  • empiem
  • empiemului
plural
  • empieme
  • empiemelor
vocativ singular
plural
empiemă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
empuemă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)