opțiuni
  • info

9 definiții pentru emotivism

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMOTIVISM s. n. Teorie conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. – Din fr. émotivisme.

emotivism sns [At: DN / E: fr émotivisme] Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță.

EMOTIVISM s. n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv. – Din fr. émotivisme.

EMOTIVISM s.n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimînd doar intențiile și dorințele celui care le enunță. [Cf. fr. émotivisme].

EMOTIVISM s. n. școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. (< fr. émotivisme)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emotivism s. n.

emotivism s. n.

emotivism s. n.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EMOTIVÍSM (< fr.) s. n. Teorie dezvoltată în cadrul filozofiei analitice, conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. Reprezentanți: R. Carnap, M. Schlick, H. Reichenbach, A.J. Ayer, Ch.L. Stevenson.

Intrare: emotivism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emotivism
  • emotivismul
  • emotivismu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • emotivism
  • emotivismului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emotivismsubstantiv neutru

  • 1. Teorie conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. DEX '09
  • diferențiere Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv. DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.