7 definiții pentru emondor emondoar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emondor sn [At: DS / V: (înv) ~oar / Pl: ~oare / E: fr émondoir] Unealtă folosită la emondaj (1).

EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir.

EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir.

EMONDÓR s.n. Unealtă folosită la emondaj. [Cf. fr. émondoir].

EMONDÓR s. n. unealtă pentru emondaj. (< fr. émondoir)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emondór s. n., pl. emondoáre

emondór s. n., pl. emondoáre

Intrare: emondor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emondor
  • emondorul
  • emondoru‑
plural
  • emondoare
  • emondoarele
genitiv-dativ singular
  • emondor
  • emondorului
plural
  • emondoare
  • emondoarelor
vocativ singular
plural
emondoar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)