2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emondat1 sns [At: MDA ms / E: emonda] (Nob) 1-2 Emondare (1-2).

emondat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: emonda] 1 (Sil; d. copaci) Căruia i s-au tăiat ramurile inutile de pe trunchi pentru stimularea creșterii în înălțime și ferirea de uscăciune parțială a coroanei. 2 (Med) Căruia i s-au înlăturat chirurgical exostozele și osteofitele epifizelor.

emonda vt [At: DN3 / Pzi: ~dez / E: fr émonder] 1 (C.i. arbori) A curăța de ramuri pentru stimularea creșterii în înălțime. 2 (Med) A înlătura chirurgical exostozele și osteofitele epifizelor.

EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder.

EMONDÁ vb. I. tr. A curăța arborii de crăci. [< fr. émonder, cf. lat. emundare – a curăța].

EMONDÁ, emondéz, vb. I. tr. A curăța arborii de crăci în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. (cf. fr. émonder, lat. emundare)

A EMONDÁ ~éz tranz. (arbori) A curăța de ramuri pentru a stimula creșterea în înălțime. /<fr. émonder


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză

emondá vb., ind. prez. 3 sg. emondeáză

Intrare: emondat
emondat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emondat
  • emondatul
  • emondatu‑
  • emonda
  • emondata
plural
  • emondați
  • emondații
  • emondate
  • emondatele
genitiv-dativ singular
  • emondat
  • emondatului
  • emondate
  • emondatei
plural
  • emondați
  • emondaților
  • emondate
  • emondatelor
vocativ singular
plural
Intrare: emonda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emonda
  • emondare
  • emondat
  • emondatu‑
  • emondând
  • emondându‑
singular plural
  • emondea
  • emondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emondez
(să)
  • emondez
  • emondam
  • emondai
  • emondasem
a II-a (tu)
  • emondezi
(să)
  • emondezi
  • emondai
  • emondași
  • emondaseși
a III-a (el, ea)
  • emondea
(să)
  • emondeze
  • emonda
  • emondă
  • emondase
plural I (noi)
  • emondăm
(să)
  • emondăm
  • emondam
  • emondarăm
  • emondaserăm
  • emondasem
a II-a (voi)
  • emondați
(să)
  • emondați
  • emondați
  • emondarăți
  • emondaserăți
  • emondaseți
a III-a (ei, ele)
  • emondea
(să)
  • emondeze
  • emondau
  • emonda
  • emondaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)