opțiuni
  • info

7 definiții pentru emonctoriu

Explicative DEX

EMONCTORIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire.

EMONCTORIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire.

emonctoriu sn [At: DEX / P: ~riu / Pl: ~ii / E: fr émonctoire, lat emonctorium] (Rar) 1-2 Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile.

EMONCTORIU s.n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. [Pron. -riu. / < fr. émonctoire, lat. emonctorium].

EMONCTORIU s. n. organ, deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. (< fr. émonctoire, lat. emonctorium)

Ortografice DOOM

emonctoriu (rar) [riu pron. rĭu] (desp. -monc-to-) s. n., art. emonctoriul; pl. emonctorii; art. emonctoriile (desp. -ri-i-)

emonctoriu [riu pron. rĭu] (-monc-to-) s. n., art. emonctoriul; pl. emonctorii; art. emonctoriile (-ri-i-)

emonctoriu s. n. (sil. -monc-) [-riu pron. -riu], art. emonctoriul; pl. emonctorii, art. emonctoriile (sil. -ri-i-)

Intrare: emonctoriu
emonctoriu substantiv neutru
  • silabație: e-monc-to-riu info
  • pronunție: emonctorĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emonctoriu
  • emonctoriul
  • emonctoriu‑
plural
  • emonctorii
  • emonctoriile
genitiv-dativ singular
  • emonctoriu
  • emonctoriului
plural
  • emonctorii
  • emonctoriilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emonctoriu, emonctoriisubstantiv neutru

  • 1. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.