6 definiții pentru emonctoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
emonctoriu sn [At: DEX / P: ~riu / Pl: ~ii / E: fr émonctoire, lat emonctorium] (Rar) 1-2 Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile.
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EMONCTÓRIU s.n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. [Pron. -riu. / < fr. émonctoire, lat. emonctorium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMONCTÓRIU s. n. organ, deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. (< fr. émonctoire, lat. emonctorium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
emonctóriu [riu pron. rĭu] (-monc-to-) s. n., art. emonctóriul; pl. emonctórii; art. emonctóriile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emonctóriu s. n. (sil. -monc-) [-riu pron. -riu], art. emonctóriul; pl. emonctórii, art. emonctóriile (sil. -ri-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -monc-
- pronunție: -riu pr. -rĭu
| substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||